Heeei,unde e linia de sosire????

"Mi-am ratat cariera/Plec,pa!-la revedere Terra!"Mda,e foarte amuzant nestiind ce sa aleg dintre multitudinile de posibilitati care mi se fataie in fata ochilor dupa terminarea facultatii...Imi vine sa plang de fapt,da,v-ati prins,pentru ca sunt blocata intre doua limbi suprasaturate cu specialisti,cu pareri si saracite de job-uri.Probabil voi fi ca atatia altii care se vor doar cu o diploma in mana...eu nici macar nu vreau sa vad ce imi va scrie pe ea:titlul de profesoara imi zgarie irisul!Dar ce scriu eu?!Nici macar asta nu imi va scrie pentru simplu fapt ca nu mi-a pasat nicio secunda,sunt atat de inconstienta sau poate prea constienta incat nu am niciun viitor in domeniu.Am avut eu grija...Ehm,am sa mor direct de pe bancile facultatii pentru ca ma vor ucide cei care au crezut ca eu nu cred in mine,ca am creier de fier in sensul literal si vointa de plastic.Nu,nu am sa mut lumea cativa centrimetrii mai la stanga,dar nici nu am sa intru frumos in sistem,fara sa ma simta nimeni,fara sa simt eu ca fac ceva.Multe drumuri am lasat in urma pentru ca unii nu m-ar fi condus si singura mi-ar fi fost frica,de ce sa nu recunosc,altele sunt prea colturoase si nu sunt chiar un monument de ambitie...asta e!Am sa ma preling pur si simplu undeva,si daca nu imi va fi bine,ma voi dezintegra.Nu e atat de complicat sa faci ce vrei,important e sa stii sa refuzi si sa ai capul sus.Nu stiu de ce sufar,de optimism innveninat,sau de durere in c*r,cum zice tata dar opiniile se pot schimba atunci cand ai in fata obiectul optimismului din trecut.Am incercat tot timpul sa trec cu varful degetului mare de la piciorul stang dincolo de cotidian,si nu mi-a iesit de fiecare data,desi credeam ca eu pot pentru ca ma iubesc si am o doza suficienta de rebeliune in mine.Dar nu e indeajuns,indeajuns e sa sari dincolo,sa te rupi...Pana atunci,viseaza.Viseaza ca maine-le este facut de tine si lumea e simpla,pentru ca e ta.

Innate status

Oare toti oamenii sunt rai,sau toti oamenii sunt buni si cum ar trebui sa fie facuta distinctia intre ei?Cum ar trebui sa reactionezi atunci cand ai constiinta propriei situatii maligne sau beningne a sufletului?Aveti impresia ca m-am ridicat cu intrebari generale pe care merita sa se filosofeze dintr-o facultate care nu mi-a oferit nimic probabil,frustrata fiind ca nu voi apuca sa las nimic posteritatii din ceea ce sunt...Neaaah,pur si simplu intrebarile s-au nascut din experienta,o experienta care devine din ce in ce mai concentrata si in ciuda faptului ca e foarte obositor sa fie asa,nu imi doresc sa fie artificiala.Desi,daca stau sa ma gandesc,multe persoane din jurul meu au o intrega drama in interior,creata sau produsa,si asta probabil inseamna superficialitate.Si eu ce ar trebui sa inteleg?Exista doua posibilitati:prima ar fi sa ne lasam sufocati de suflet.Nu stiu de ce am scris sufocati...poate pentru ca deja,am ales una dintre variante,chiar daca interesant ar fi sa fiu inca in dubii.Sufocarea data de suflet de fapt inseamna viata,inseamna viata prin tine insuti,dincolo de ambalaje de proasta calitate,de cuvinte gandite prea mult si de varsta...Dar se moare mult prin aceasta metoda,social sau literally si...la dracu,traim intre oameni,iti trebuie o doza de nebunie ca sa nu iti pese.Cea de a doua varianta o alegem mai toti:gandirea prin filtre.Muuulte filtre.Nu cred ca are rost sa spun mai multe.Mi-e scarba ca oricum am ales deja...Mai conteaza?Asadar oamenii buni sau rai poarta etichete cameleonice si se pare ca e important felul in care ei se raporteaza la tine dar...tu faci parte din "mai multi",asa ca fa media!Un om e perceput diferit si notiunile sunt atat de relative,incat ma tot gandesc de ce am scris ce am scris,chiar si asa,ca un stranut,fara aliniate,fara bibliografie...Omul e om si atat,bun,rau,judecat,cu probleme,fericit,imperfect,gras,negru,sarac,racit,orb,indragostit,cu chelie...Te incadrezi?Nu te incadra,nu gandi-traieste!