Heeei,unde e linia de sosire????

"Mi-am ratat cariera/Plec,pa!-la revedere Terra!"Mda,e foarte amuzant nestiind ce sa aleg dintre multitudinile de posibilitati care mi se fataie in fata ochilor dupa terminarea facultatii...Imi vine sa plang de fapt,da,v-ati prins,pentru ca sunt blocata intre doua limbi suprasaturate cu specialisti,cu pareri si saracite de job-uri.Probabil voi fi ca atatia altii care se vor doar cu o diploma in mana...eu nici macar nu vreau sa vad ce imi va scrie pe ea:titlul de profesoara imi zgarie irisul!Dar ce scriu eu?!Nici macar asta nu imi va scrie pentru simplu fapt ca nu mi-a pasat nicio secunda,sunt atat de inconstienta sau poate prea constienta incat nu am niciun viitor in domeniu.Am avut eu grija...Ehm,am sa mor direct de pe bancile facultatii pentru ca ma vor ucide cei care au crezut ca eu nu cred in mine,ca am creier de fier in sensul literal si vointa de plastic.Nu,nu am sa mut lumea cativa centrimetrii mai la stanga,dar nici nu am sa intru frumos in sistem,fara sa ma simta nimeni,fara sa simt eu ca fac ceva.Multe drumuri am lasat in urma pentru ca unii nu m-ar fi condus si singura mi-ar fi fost frica,de ce sa nu recunosc,altele sunt prea colturoase si nu sunt chiar un monument de ambitie...asta e!Am sa ma preling pur si simplu undeva,si daca nu imi va fi bine,ma voi dezintegra.Nu e atat de complicat sa faci ce vrei,important e sa stii sa refuzi si sa ai capul sus.Nu stiu de ce sufar,de optimism innveninat,sau de durere in c*r,cum zice tata dar opiniile se pot schimba atunci cand ai in fata obiectul optimismului din trecut.Am incercat tot timpul sa trec cu varful degetului mare de la piciorul stang dincolo de cotidian,si nu mi-a iesit de fiecare data,desi credeam ca eu pot pentru ca ma iubesc si am o doza suficienta de rebeliune in mine.Dar nu e indeajuns,indeajuns e sa sari dincolo,sa te rupi...Pana atunci,viseaza.Viseaza ca maine-le este facut de tine si lumea e simpla,pentru ca e ta.